sâmbătă, 7 septembrie 2013

Traseu urban Grigore Cerkez



De-a lungul a peste 50 de ani în serviciul tehnic al Primăriei, la catedra universitară, în Comisia Monumentelor Istorice, la Direcția Poștelor și în cadrul Societății Arhitecților Români, Grigore P. Cerkez marchează fundamental istoria arhitecturii românești. Având o pregătire și experiență bogată în construcții, Grigore Cerkez a îndeplinit nenumărate funcții în postura de inginer-arhitect, restaurator, profesor, expert și bun organizator al serviciilor unor instituții publice.

Centrul Bucureștiului cunoaște profunde prefaceri urbane odată cu proiectul de canalizare a Dâmboviței, construcția de școli comunale, înființarea instituțiilor și construirea edificiilor publice de teatre, muzee și universități, amenajarea de grădini, trasarea arterelor principale. De numele său se leagă astfel prima Școală mixtă Clemența, Teatrul Comedia/Odeon, Muzeul Antipa, Școala de Arhitectură sau Academia de Studii Economice.

Dacă prima perioadă a carierei sale este profund marcată de studiile în străinătate, realizând lucrări în stil neoclasic, eclectic și neogotic, perioada de după 1906 cunoaște o diversificare stilistică, creația sa îmbogățindu-se cu lucrări emblematice în stilul național.

Patronajul unor importanți oameni politici, personalități militare sau reprezentați ai înaltei boierimi (Lahovary, Cantacuzino, Niculescu-Dorobanțu) îi aduce lui Grigore P. Cerkez nenumărate comenzi de reședințe private, dar și solicitări de intervenții de refacere și restaurare. Extinderea Palatului regal de la Cotroceni și amenajarea interioarelor lui rămâne una dintre lucrările de referință din cariera sa. 

Cercetarea de arhivă, în plus față de parcurgerea bibliografiei existente, a scos la lumină colaborări cu nume cunoscute precum Arion, Algiu, dar și multe lucrări dispărute, ce au fost realizate pentru burghezia bucureșteană. Considerăm acest material un prim pas în redescoperirea lucrărilor realizate de Grigore P. Cerkez, urmând ca informațiile să fie completate prin investigații ulterioare.



Update 10 iulie 2014: stoc epuizat

Informații biografice


Familia Cerkez

Părinții fraților Cerkez au fost maiorul Pandele Cerkez (1813-1859) și Elisa Lahovary (1828-1903) . Tatăl Pandele era fiul lui Scarlat Cerkez, ispravnic de Prahova și s-a remarcat în domeniul militar în perioada lui Pavel Kiseleff și a lui Gheorghe Bibescu. Mama Elisa era fiica clucerului Iancu Lahovary din Râmnicu Vâlcea. După moartea soțului, în 1860 și-a adus copiii la București, stabilindu-se în zona Amzei.

Ion/Iancu (1847-1921), jurist
Grigore (1850-1927), inginer-arhitect
Nicolae (1851-1927), inginer-arhitect
Constantin/Scarlat (1854-1877), student la pictură
Alexandru (1857-1922), general
Alți 4 copii, Vasile, Dumitru, Elena și Maria, au murit în copilărie.

 

Educație și carieră



1866 - 1870 Urmează cursuri liceale în Paris
1870 - 1873 Școala centrală de arte și manufacturi, Paris. Absolvent cu diplomă de inginer-constructor
1873 Inginer în Ministerul Lucrărilor Publice (M.L.P.)
1874 - 1879 Inginer-șef al Capitalei
1875 Primul curs de mecanică elementară la Școala Militară
1876 Membru al Societății de arhitecți și ingineri
1880 - 1920 Profesor de geodezie, tehnologie și construcție la Școala de poduri și șosele
1881 Membru al Societății Politehnice
1883 Realizează Planul de sistematizare al orașului cu ocazia canalizării Dâmboviței
1886-1888 Membru în Comisia Tehnică Consultativă a Ateneului
1889 Membru în Consiliul de Administrație al C.F.R și Soc. Române de Construcții și Lucrări Publice
1891 Arhitect al M.L.P.
1891 Membru al Societății Arhitecților Români
1892 Membru al Consiliului Tehnic al M.L.P.
1892 Membru al juriului concursului Gării Centrale
1897 Profesor la Școala superioară de arhitectură
1905 - 1908 Director general al Poștelor
1900, 1913 - 1927 Membru în Comisia Monumentelor Istorice
1913 - 1918 Președintele Societății Arhitecților Români

Sursa: Nicolae Noica, Tradiții românești în construcțiile de lucrări publice, Ed. All, București, 1997
Revista Arhitectura

vineri, 6 septembrie 2013

Comanditarii



Prin mama sa, Elisa, fiica lui Iancu/Ioan Lahovary (1786-1854), ispravnic de Vâlcea, Grigore P. Cerkez era văr primar cu importanți oameni politici și militari din familia Lahovary, care i-au și comandat reședințe în centrul orașului. De asemenea, alianțele matrimoniale ale acestora cu familia Niculescu-Dorobanțu îi vor aduce arhitectului alte comenzi, două case în București, un conac și un monument funerar la Bellu.

Începând cu 1911, Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913) și membrii ai familiei sale devin comanditarii lui Grigore Cerkez. Pe moșia Zamora se va ridica castelul Cantacuzino, iar la București încep să fie realizate dependințele reședinței din Calea Victoriei, pe vis-a-vis de Casa cu Lei construindu-se și imobilul de locuințe, proprietatea lui Nicolae G. Cantacuzino.

O altă figură importantă este Mihail Suțu (1841-1933), istoric și numismat, ce i-a comandat arh. Cerkez atât casa din București, cât și vila din Constanța.

Printre proprietarii unor case proiectate de arh. Cerkez merită amintite și numele generalului Heraclie Arion, juristului Ioan Manu, generalului Algiu, Constantin Iarca.

Așa cum era de așteptat, arhitectul proiectează și două case pentru frații săi, Nicu (1851-1927) și Ion Cerkez (1847-1921).